“AziEoZi” este o acţiune de ajutorare, pe bază de voluntariat, a cerşetorilor bătrâni de pe stradă. În acest an, continuu ca organizator al unei acţiuni similare celei din 2005, când am participat ca voluntar. De ce… ?
Pentru că există persoane pentru care Crăciunul este o zi ca oricare alta : rece, săracă, fără nimic special şi la fel de lungă ca şi celelalte. Bătrânii cerşetori, atât de familiari nouă : băbuţe bolnave care ne întind mâna zi de zi, spunând “Bogdaproste” şi moşuleti sprijiniţi în cârje ce stau la gurile de metrou de la universitate. Oameni amărâţi, la capăt de puteri şi de viaţă, uitaţi sau fără de copii; oameni pentru care fiecare zi este o povară. Pe lângă ei trecem zi de zi, uneori ne este milă de ei, alteori nici nu-i observăm; ei sunt pentru noi nişte entităţi permanent prezente în locurile pe unde trecem, nu ştim poveştile lor şi nici nu ne dorim. De ce ? Pentru că sunt triste. Pentru că avem şi noi tristeţile noastre şi, deşi ne răscoleste sufletele văzându-i cum se chinuie, păşim înghiţind în sec, grăbiţi, mai departe şi ne străduim să-i uitam. Ne străduim să-i uitam pentru ca şi noi avem griji şi frământări, pentru că nu avem maruntiş, pentru că nu vrem să încurajăm mafia cerşetorimii sau pentru că ştim că-i vom revedea, oricum, a doua zi. În graba noastră uităm cât de fericiţi suntem pentru simplul motiv că avem un acoperiş deasupra capului şi putem pune ceva – orice – pe masă, de sărbători. De Crăciun ne place să primim daruri. Ne bucură atât de tare încât asteptăm această sărbătoare tot anul.
Ce-ar fi să împărţim, puţin din puţinul nostru, această bucurie simplă şi cu cei lipsiţi de orice mângâiere ? Ce-ar fi să dăruim, nu un ban de pâine sau un pachet de mâncare ci o sărbătoare unor persoane care, poate, au dăruit la vremea lor şi n-au primit nimic in schimb ?
Haideţi să facem ziua ajunului de Crăciun puţin mai frumoasă pentru cei care ingheaţă de frig, cu mâinile întinse şi cu câteva monede aruncate lângă picior, pe o cârpă…
Crăciunul este pentru toată lumea.
Acest articol a fost scris pe duminică, noiembrie 11th, 2007 la 12:24 şi este înscris în Introducere. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0.
You can leave a response, or trackback from your own site.
21 noiembrie 2007 la 1:10
O prietena foarte buna m-a intrebat daca vreau de Craciun sa particip alaturi de ea si alti amici la o strangere de fonduri din care sa cumparam daruri pentru o casa de copii sau un azil de batrani. Mi se pare mult mai binevenita initiativa prietenei mele decat aceasta de a ajuta cersetorii. Ca sa va dau un exemplu, un alt prieten de-al meu, taximetrist, a avut onoarea sa duca cu taxiul un cersetor care facuse in ziua respectiva numai putin de 300 de lei.(si nu este un caz izolat)
PS: Totusi ma uit la pagina cu poze din 2005 si nu pot sa nu observ faptul ca darurile voastre s-au dus tot spre niste batranei amarati. Ma bucur ca mai exista oameni ca voi, ca noi…felicitari !
21 noiembrie 2007 la 1:30
Ady, sa stii ca nu conteaza cui oferi darurile si ajutorul tau, atata timp cat oferi. “Si dusmanului sa-i dai un pahar de apa daca-i e sete”. Actiunea nu e orientata atatat spre cersetori cat spre batranei, dupa cum ai observat. E adevarat, multi cersetori fac parte din mafii iar unii fac si 3 milioane pe zi dar poti fi sigur ca acei indivizi, insa, nu vor fi pe strada, in frig, de ajunul craciunului. Povesti sunt multe si niciodata nu vom sti prin ce trec oamenii aceia, n-am fost niciodata in pielea lor.
Eu am ales sa daruiesc celor batrani, prietena ta celor tineri; daca daruim cu totii vom face mai multi oameni fericiti. Asta conteaza cu adevarat.
29 noiembrie 2007 la 2:49
Nu-mi vine sa cred ca inca mai exista oameni care se opresc uneori sa priveasca si in jurul lor …sa observe lumea din jur. Nu e o lume perfecta …si oamenii sufera . Mi se pare o initiativa foarte bine venita si as vrea sa te ajut cu tot ce pot. Poate prin putinul meu voi reusii sa inseninez un suflet…macar atat …
3 decembrie 2007 la 1:38
Ma bucur ca mai exista oameni care se gindesc la semenii lor…care sufera, sunt batrini sau bolnavi, abandonati, uitati si lipsiti de dragoste si un strop de caldura!
6 decembrie 2007 la 2:11
De ce oare facem chestiile astea doar de Craciun/Paste?
9 decembrie 2007 la 11:12
ma gandeam doar… poate am putea sa avem ca o lista cu locurile in care se gaseste un omulet amarat… si omuletul acela sa fie responsabilitatea cuiva o data pe saptamana?… (caci desi nu au case, omuletii cam stau in acelasi loc, sau asa mi se pare mie)
9 decembrie 2007 la 12:52
Eu sunt mai vesela din fire si am observat un lucru: EI NU RAD NICIODATA… Ei tremura de rusine, de frica, stau la portile tristetii si pustietatii sufletului lumii, acoperiti de temeiul propriei, dar si a noastre neputinte… Te simti dezarmat in fata lor, iti vine sa plangi cand vreunul spune, cand deschidem plasa cu cumparaturi: Lasati, sa va ajunga si dumneavoastra!… Si el plange, si eu plang… Si atunci am incercat sa ii fac sa rada nitelus! Un cantec spunea cam asa “Mama ei de mama mea…care m-a facut asa!…” (plangacioasa!) si i-am spus mamei mele “Hai sa facem un batran sa rada!” Am gasit o gluma nostima foc si cand i-am dat omului de la colt ce doream i-am spus si gluma..A RAS… A RAS…
Si mai este ceva… Barbatii sa imbratiseze pe sarmanii barbati, femeile la fel cu sarmanele… caci nimeni nu-i imbratiseaza vreodata…
12 decembrie 2007 la 3:18
am sa sustin si eu opinia lui bloglocke …. de ce numai de craciun/paste si alte sarbatori legale? actiunea e una inspirata si ma bucur ca in sfarsit prindem din urma spiritul (european) al craciunului
in rest nu stiu daca facem ceva oferind…mai bine ne’am gandi la solutii mult mai viabile care sa rezolve situatia si nu numai sa aline temporar ….