Ca de obicei cu intarziere, ne apucam sa strangem idei, oameni, bani pentru Azieozi.

Chiar daca mai in umbra, azieozi a existat si in iarna lui 2008 si de Paste 2009. Multumim celor care au participat (am actualizat si lista de pe site) si ne-ar folosi si acum ajutorul lor.

De ce este nevoie :

• Bani – la fiecare actiune am folosit in jur de 1500 de ron. Sumele stranse au fost intre 10 si 200 de ron, deci orice ajutor este binevenit.
• Ajutor la cumparaturi, care vor fi facute in jur de 20 decembrie
• Ajutor la facut pachete
• Idei pentru continutul pachetelor. Daca cineva are timp si chef sa faca ceva in casa pentru aproximativ 100 de persoane (sau chiar mai putin, dam la mai putini), cu atat mai bine.
• Masini pentru transportat pachetele la locul stiut (Piata Revolutiei)
• Ajutor pentru distribuit. Oamenii cu scuterele sunt bineveniti si anul acesta, au fost foarte de ajutor datile trecute.

Orice contributie este binevenita, banii sunt doar o mica parte din tot.

Daca cineva are pungi, chestii in cantitati mari de dat (anul trecut am avut manusi si iconite), sunt bine venite.

Asteptam mail ( azieozi@gmail.com )/comentariu de la cei  care pot si vor sa se implice.

“AziEoZi”  este o acţiune de ajutorare, pe bază de voluntariat, a cerşetorilor bătrâni de pe stradă.  În acest an, continuu ca organizator al unei acţiuni similare celei din 2005, când am participat ca voluntar. De ce… ?

Pentru  că  există persoane pentru care Crăciunul este o zi ca oricare alta : rece, săracă, fără nimic special şi la fel de lungă ca şi celelalte. Bătrânii cerşetori, atât de familiari nouă : băbuţe bolnave care ne întind mâna zi de zi, spunând “Bogdaproste” şi moşuleti sprijiniţi în cârje ce stau la gurile de metrou de la universitate. Oameni amărâţi, la capăt de puteri şi de viaţă, uitaţi sau fără de copii; oameni pentru care fiecare zi este o povară. Pe lângă ei trecem zi de zi, uneori ne este milă de ei, alteori nici nu-i observăm; ei sunt pentru noi nişte entităţi permanent prezente în locurile pe unde trecem, nu ştim poveştile lor şi nici nu ne dorim. De ce ? Pentru că sunt triste. Pentru că avem şi noi tristeţile noastre şi, deşi ne răscoleste sufletele văzându-i cum se chinuie, păşim înghiţind în sec, grăbiţi, mai departe şi ne străduim să-i uitam. Ne străduim să-i uitam pentru ca şi noi avem griji şi frământări, pentru că nu avem maruntiş, pentru că nu vrem să încurajăm mafia cerşetorimii sau pentru că ştim că-i vom revedea, oricum, a doua zi. În graba noastră uităm cât de fericiţi suntem pentru simplul motiv că avem un acoperiş deasupra capului şi putem pune ceva – orice – pe masă, de sărbători. De Crăciun ne place să primim daruri. Ne bucură atât de tare încât asteptăm această sărbătoare tot anul.

Ce-ar fi să împărţim, puţin din puţinul nostru, această bucurie simplă şi cu cei lipsiţi de orice mângâiere ? Ce-ar fi să dăruim, nu un ban de pâine sau un pachet de mâncare ci o sărbătoare unor persoane care, poate, au dăruit la vremea lor şi n-au primit nimic in schimb ?

Haideţi să facem ziua ajunului de Crăciun puţin mai frumoasă pentru cei care ingheaţă de frig, cu mâinile întinse şi cu câteva monede aruncate lângă picior, pe o cârpă…

Crăciunul este pentru toată lumea.